Trecem printr-o perioada de criza economica foarte grava si lunga. De cel putin 3 ani astept ca situatia sa se imbunatateasca dar in loc sa mearga treburile mai bine, in fiecare an parca totul merge spre negativ. Nu sunt o persoana ghinionista. Cel putin nu ma consider asa. Consider ca toate micile insuccese au rolul de a ne invata ceva si mai ales de a ne face sa evitam aparitia problemelor de aici inainte.
De cand eram un copil, am iubit tehnologia si tot ce inseamna ea. Televizoarele care din alb negru au devenit color, din lemn au devenit de plastic, din negre, argintii, din mici au devenit din ce in ce mai mari, apoi mai subtiri, apoi din ce in ce mai bune din punct de vedere al reproducerii decorului natural, si mai apoi computerele care au pornit ca fiind asa de mari incat ocupau o camera maricica, iar astazi au ajuns sa fie atat de mici incat ne incap in buzunarul de la pantaloni. Eu nu consider ca am un telefon cu un computer atasat de el. Eu consider ca am un computer cu o functie telefonica. De fapt asa este. Avand in vedere ca pe smartphone-ul meu gasesti mai multe jocuri cu masini decat numere de telefon si mai multe fotografii decat sms-uri, pot sa zic ca telefonul mobil de pe vremuri a fost inlocuit definitiv. De fapt daca stau sa ma gandesc asta e datorita retelelor sociale care in foarte scurt timp au devenit modalitatea preferata de comunicare si si interactiune intre tineri si nu numai. Pana si mama care e trecuta de 50 de ani foloseste retelele de socializare mai mult decat telefonul ca sa intre in contact cu prietenele cu care prefera sa isi petreaca timpul liber. Nu vad neaparat asta ca un lucru rau insa nici a bine nu-mi miroase.
Tehnologia trebuia sa fie un ajutor, nu un dusman al umanitatii. Si ce mai inseamna umanitatea daca interactiunea umana si formarea legaturilor dintre oameni prin prezenta lor in acelasi spatiu, observarea si copierea tertipurilor si a patternurilor de comportament cat si adaptarea in functie de situatie a propriului comportament devin din ce in ce mai impiedicate? Vad din ce in ce mai des, oameni de varsta mea, la o bere, un ceai, o cafea care stau la aceeasi masa dar cu ochii in ecranele smartphone-urilor, necomunicand, poate doar razand pe sub mustata pentru ca au comentat la o poza de-a cuiva de la masa si asteapta ca instiintarea sa ii apara pe ecran. Nu mi se pare ok asta. Cred ca oricand, oriunde, se poate gasi un subiect de discutie si un mod de a te simti bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu