Îmi aparţin?

Pot să spun că mi-e teama… da pot.. în mod normal nu mi-ar fi frică de viaţă, pentru că ştiu că are părţi bune, părţi mai puţin bune, are pentru fiecare câte ceva.

Dar dacă asta nu e viaţa mea?

Dacă sunt aspiraţiile şi visul unui copil de 6 ani? Dacă sunt în visul lui? Dacă fiecare zi din viaţa mea e  un fragment dintr-un vis de o secundă, al lui? Mi-e teamă…. dacă am să-l dezamăgesc? dacă tot ceea am să construiesc eu se va prăbuşii  când se va trezi…  eu nu am să mai fiu, mă voi fi pierdut ca “cenuşa în mare”..la fel şi universul pe care l-am creat pentru el.  Ar putea să mă viseze şi mâine.. şi am să-l duc şi mai departe….Dar poate nu o să mă mai viseze pe mine, ci pe o persoană din realitate pe care vrea să o pastreze aproape chiar şi în vis…..

Dar îmi îngheaţă inima…când ma gândesc că aş putea fi …..visul unui batrân, ultimul său vis. Dacă sunt o reconstituire a tuturor regretelor lui….dacă …. dacă visul se va curma brusc.. Dacă am să îi întristez ultimul somn dulce, bietului batrân, arătându-i ce ar fi putut să devină dacă nu ar fi fost prea laş, poate. Trezeşte-te! nu vreau să fiu ultima persoană pe care o urăşti…

Off..prizonier în visul ăsta de viaţă, o viaţă ce se va curma brusc şi nu ştiu dacă va mai începe… Mi-e teama că tot ce ating, nu-mi aparţine mie ci, lui, celui care mă plasmuieşte.Mi-e teamă ca sunt doar un corp care îi materializează gândurile în vis. Mi-e teamă de momentul trezirii.

Dar dacă  sunt în propriul vis? Ce reprezint aspiraţiile….sau regretele?
Şi câti ani am?