Persuasiune…

E trecut de ora 15:00… Am dat o fuga in bucatarie si, in timp ce-mi pregateam cea de-a doua cafea pe ziua de azi, am avut un flashback… Mi-am amintit brusc, de o intamplare de demult, pe care la momentul respectiv o credeam o banalitate… Acum mai bine de 2 ani, mi s-a spus  ca devin treptat, dependenta de afectiune. (Atunci am dat ochii peste cap, in stilul tipic mie,si-am bufnit in ras.) Nu intelegeam ce ar fi vrut sa insemne asta… Recunosc,nici nu mi-am batut capul prea mult cu deslusirea misterului. Azi inteleg de ce. Pentru ca incepusem deja sa cad in extrema si, sa devin dependenta de afectiunea unei singure persoane. Naivitatea de care am dat dovada atata timp, si de care s-a profitat intr-o oarecare masura, nu mi-a adus decat convingerea ca acea persoana, a avut dreptate si ca acele vorbe n-au fost aruncate in vant…  De ce am dat acestui articol titlul “Persuasiune”?!  Prin definitia sa, cuvantul “persuasiune” reprezinta o forma de influentare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul careia o persoana, incearca sa convinga o alta persoana, sa creada sau, sa faca un anumit lucru. Asa-i si cu iubirea asta…… Sublimul sentiment ce peste noapte, se transforma intr-un cosmar…  Te ameteste, te amageste…si-ntr-un final, te orbeste! In cazul asta, persuasiunea se transforma in manipulare…  Si da, sunt dependenta de afectiune! Lipseste o piesa din mine…si in mod sigur nu e el, cel ce m-a orbit candva… ( Ma dispera faptul ca nu pot scrie 2-3 randuri despre ceea ce simt,fara sa fiu nevoita sa mentionez ca “Nu e vorba de el”… nici n-as vrea sa se inteleaga gresit…) Revin! Am nevoie de afectiune… Oare cine n-are?! 8-|