In metrou

Iar ma trezesc pe melodia aia infernala. Ciudat, nu imi displace melodia, pur si simplu urasc sa o aud cand ma trezesc. Pe de alta parte, daca as pune alta melodie nu m-as mai da jos din pat. Inchid alarma telefonului si arunc o privire in camera. Vai cate haine am de spalat. Diseara, da sigur! Poate maine…sau poate pana incep sa le simt mirosul si nu mai am incotro. Angelica mereu ma cearta ca las hainele cu tona…ori ma bate la cap pana le spal eu, ori le spala ea. Adevarul e ca tare greu este sa bagi o mana de haine intr-o masina de spalat si sa o pornesti. Nu imi inteleg lenea asta. Abia ma misc pana la bucatarie si pun repede de o cafea. Draci, mii de raci ca iar intarzii la munca! Las filtrul de cafea sa isi faca treaba si eu ma indrept catre baie. Un dus rapid cu apa fierbinte ma va trezi. Las apa sa curga peste mine si ma tot gandesc. “Sa raman? Sa plec? Daca ma cert iar cu ei? Daca iar se repeta faza de acum o luna? Nu cred ca as putea suporta sa fiu iar bataia de joc a cuiva…pana la urma urmei nici nu este normal sa fie asa! Trebuie sa fim tratati cu totii egal!”Cate ganduri, cate dileme, cate nedumeriri. Este ciudat cum ma apuca si pe mine momentele astea de meditare. Acum, aici sub dus, plin de sapun pe corp si de sampon in cap….iar eu meditez la munca.Cred ca am nevoie de  o vacanta…ceva. Sa plec departe cateva zile, sa uit, sa las trecutul sa fie in trecut si sa nu-l mai car cu mine peste tot in clipa prezenta. Ii aud vocea Angelicai. Iar s-a trezit asta cu fata la cearceaf. Poate ma cert si cu ea, ca porma iar iese cu nabadai. Incerc sa ma spal de gandurile astea in timp ce privesc rauletele de sapun si sampon cum se indeparteaza de mine sub presiunea apei din dus.
Termin dusul si direct la cafea. Fara ea nu se poate. Imi aprind o tigara si trag cu sete o gura de cafea. Divin! Ador gustul de nicotina si cafea dimineata. Indiferent de situatie parca ma trezeste la viata. In plus de asta mor dupa mirsoul si gustul de cafea. Astept tacut, cateva clipe pana cand Angelica isi face aparitia. Imi tranteste un Buna Dimineata, mai mult de flori de tei si apoi se aseaza la masa. Evit oarecum sa deschid orice subiect, cel putin pana sunt sigur sa se poate vorbi cu ea azi pana nu sunt sigur ca nu este la ciclu, nu vorbesc cu ea. O las pe ea sa decica. Intr-un final incepe ea sa imi zica niste aberatii despre job, iar eu incument din cap tacut, fara sa o contrazic. Nu am chef de cearta. E prea devreme pentru cearta. Poate cand ma intorc de la munca, atunci voi fi mai in forma. Adulmec si ultima picatura de cafea din cana si pornesc direct la dulap. Imi trag niste pantaloni de stofa, o bluza maronie, pantofii, parpalacu’ meu negru si gata. Noroc ca nu trebuie sa imi mai fac si parul. Parfumul meu de grefe se simte deja pe hol. Imi privesc cateva secunde imaginea in oglinda putin prafuita. Doamne ce imbatranesc! Imi vad trasaturile masculine in oglinda si nu imi vine sa cred. Ieri parca eram un pustan la facultate. Azi, om la casa lui. Ii trag Angelicai un Pa, pa si direct la metrou.
Iar coada la bilete. Bine ca mai am 3 zile pana imi expira abonamentul. Repede, repede sa nu pierd metroul. Las scarile sa ma poarte pana la peron. Cata agiatie pentru ora asta. E abia 7:30 si lumea deja misuna in statie. Ma asez langa o batranica. Stau linistit si astept metroul. Femeia isi ridica sprancenele alea subtiri catre mine si ma analizeaza adanc. Ii simt privirea asa ca raspund cu o privire sceptica. “Ce faci mamaie, nu ai la cine sa te holbezi?” imi zic eu in gand, in timp ce privirea imi coboara de pe chipul femeii. Uite ca vine si trenul. Doar 5 statii si ajung la munca. Ce bine ca nu trebuie sa schimb…sau sa i-au un RATB. Urasc RATB-ul, este cat se poate de aglomerat, cat se poate de mirositor, cat se poate de plin de pensionari care nu au ce face la orele alea mega-aglomerate. Metroul este putin mai select…ori sunt eu nebun. Marele vierme subteran stationeaza in fata mea. Isi deschidele usile mari si ma strecor repede inauntru. Mamaia ma urmeaza, tot incercand sa isi faca loc. “Doamne… femeie calmeaza-te! Da-ti doua palme si calmeaza-te! E dimineata, ce ai?”
Reusesc sa prind o bara si ma tin bine de ea cand aud ca se inchid usile. Si am pornit In maxim 10 minute sunt la munca. Stau acolo rezemat de bara si arunc o privire in jur. Cata lume, care mai de care. Ii analizez atent pe toti cei din jur. Langa mine, pe aceeasi parte un rand plin de femei care isi arunca parsiv ochii in jur. Prima o pitipoanca ratacita la ora asta in metrou. Machiajul greu, incarcat, ii apasa fata si ii scoate in evidenta trasaturile mai mature. Ce urat este asa! “In loc sa iti scoti cei 17 ani la iveala, tu iti incarci fata cu o tona de fard?” Fata este poate mai confuza ca mine. Priveste incerta in jur, fara sa stie ce vrea sau ce auta acolo.” O fi mergand la scoala?” Orice este posibil, insa nu prea cred in cazul asta. Cred ca merge sa iubitul ei. Le-o fi zis parintilor ca merge la scoala si ii trage lui o vizita matinala. Ca la 17 ani, cand lumea e roz, griji nu ai…doar gandul de a te saruta. Ahh…dragostea aia puerila. Ma uit mai bine la ea si parca ma apuca dorul de vremurile alea.
Langa pitipoanca sta o alta femeie in aceeasi postura. Insa nu este la 17 ani, este deja femeie in toata regula. Mainile ei groase ii tradeaza munca de gospodina pe care o face. Parul prost ingrijit arata grijile ei fata de copii, de familie. Hainele, desi curate, nu au stralucirea aia. In scimb in lumina aia pala din metrou ii scoate in evidenta saracia…sau mai bine, momentele dificile prin care trece. Pacat de ea, pare a fi o femeie de treaba.
Trenul se opreste! Fara sa avertizeze vreo voce ceva, fara semnal. Pur si simplu se opreste in mijlocul tunelului. Luminile incep sa palpaie nebun, haotic, ca si cum un cutremur e gata sa erupa din linistea aparenta. Imi arunc privirea in jur. Lumea incepe sa se agite, care mai de care. Babele se misca nervoase pe scaune, barbatii tot arunca priviri peste umar. Eu ma tot uit in stanga si in dreapta. “De ce este asa frig?” Un fior rece, dar rece rau, inunda tot trenul. O fi aerul conditionat, nu? Dar nu simt nici o pala de aer rece. Pare a fi o teama, mai mult decat orice. O teama pe care o simti sub piele, in tine. Inima imi pompeaza nebuna adrenalina. Simt sangele  cum se perinda peste tot in mine. De ce s-a oprit trenu? O fi o defectiune de moment?
Apoi o vad…in departare…vine incet, cu teama pe langa ea. Cu un miros de cadavru si cu ochii aia galbeni. O monstruozitate. O figura cum nu am mai vazut pana acum. O figura atat de ciudata, atat de feerica, atat de ireala. Fata nu are, insa parca nici corp. Parca ar fi un cearceaf negru, gaurit, ce pluteste. Un corp scheletic se lasa vazut in timp ce curentii de aer din jurul sau apasa bucata aia de carpa. Maini in putrefactie cuprind barile trenului. Frica deja ma inunda pana in maduva oaselor. Sigur visez! Asa ceva nu exista. Dar uite ca exista, este aici, la cativa metrii de mine si se tot apropie. Cu ea vine si teama si mirosul acela de mort.
Ce naiba este? Ma lipesc de usa trenului si incep sa imi plimb mainile pe usa…intr-o cautare zadarnica de ceva, orice. Nu am cum sa scap. Suntem in mijlocul unui tunel, la zeci de metri adancime. Orasul este deasupra. In fata intuneric, in spate tot intuneric. Aici este umbra asta. Se apropie de mine si isi apasa privirea aia ingalbenita peste ochii mei. Sclipesc la mine, ca de cosmar. As zice ca imi zmabeste…dar nu are gura. Isi misca mana aia scheletica in aer, lasand carpa de pe ea sa fluture. Indreapta un deget catre batranica aceea agitata. Baba face ochii cat ceapa si incepe sa se agite tacut. Eu tot acolo stau, lipit de usa, fara sa scot un sunet. Imi este atat de frica incat corpul refuza sa se miste…
- Aloo!!! Domnu? Aveti un telefon? se aude o voce
- Cum? intreb eu pe fetita de langa mine
- Doamnei de acolo ii este rau! Nu aveti un telefon?
- Ba daaa…da’….
Ce naiba? Unde este umbra? Privesc atent in jur. La fel ca si cand m-am urcat. Nici urma de umbre, aceeasi temperatura. In afara mirosului acela de transpiratie si bautura…ce vine de la paznicul din metrou alt miros nu se simte. Pai si atunci unde este umbra? Sau doar am visat?

Egipt - vacante de neuitat

Datorita faptului ca este unul dintre cele mai vechi state din lume, Egiptul a reprezentat inca de pe vremea romanilor o destinatie extrem de atragatoare! Fiind primul stat inzestrat cu administratie, fiscalitate, justitie, sau chiar armata, Egiptul sta la baza tuturor statelor civilizate din ziua de astazi. Existenta egiptenilor se datoreaza in primul rand prezentei Nilului, acesta fiind singurul curs de apa ce strabate tara, cat si culturii lor mileniare! Pe teritoriul acestui stat s-a dezvoltat atat unul dintre cele mai importante orase din intreaga lume, cat si una dintre primele civilizatii ale omenirii! Chiar daca este un stat extrem de vechi, Egiptul reprezinta interes enorm chiar si in ziua de astazi pentru diversi cercetatori sau turisti! Tone de aur si sute de situri arheologige au fost descoperite pe aceste teritorii, reprezentand o dovada veridica in privinta gradului de civilizatie a egiptenilor antici. Cu toate astea, suntem siguri ca multe dintre comorile de atunci inca zac ascunse sub dunele de nisip ale desertului...
Posteritatea a mostenit o serie de constructii impresionante odata cu disparitia Egiptului antic! De mentionat sunt, evident, in primul rand piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos (din pacate, acestea sunt unele dintre putinele care inca au rapas intregi), sfinxul, templele, mormintele, obeliscurile, comorile de aur, argint si pietre pretioase, si, de ce nu, chiar si palatele! Fiecare bun mentionat anterior are o valoare evident, inestimabila, si sugereaza faptul ca Egipt este o tara mult mai mult decat complexa! Egipt este o natiune ce se bucura de o istorie inca invaluita in mister!
Atat litoralul mediteraneean cat si cel de la Marea Rosie sunt vestite in intreaga lume. Cel din urma are o apa aproape fierbinte, in timp ce nisipul extrem de fin este incalzit constant de razele soarelui tropical. Desi poate economia tarii nu o arata, hotelurile egiptene se numara printre cele mai luxoase din intreaga lume, si se bucura de servicii ireprosabile! Excursia pe aceste meleaguri cu siguranta, nu poate fi regretata!
In Egipt exista doua tipuri diferite de clima: subtropicala si tropical desertica. Regasita in prima parte a tarii, in zona Marii Mediterane si a Deltei Nilului, clima subtropicala este caracterizata prin precipitatii scazute, precipitatii ce scad in deosebi pe parcrusul iernii. Media acestora atinge undeva in jur de 160 mm pe an. Totusi, climatul tropical desertic este caracterizat atat prin temperaturi deosebit de ridicate, cat si prin precipitatii aproape inexistente. Din acest motiv s-ar parea ca cea mai potrivita perioada a anului pentru a vizita Egiptul este primavara. In lunile martie si aprilie, temperaturile jongleaza intre 20 si 22 C.
Cu toate astea, indiferent de perioada in care va planificati sejurul, indicat pentru bugetul dvs. ar fi sa apelati la servicii de tip early-booking. Motivul? Egipt este o tara extrem de vizitata de turisti. Din acest motiv, numarul locurilor de cazare, este, evident, limitat. Pentru a evita experientele neplacute de genul, agentiile ce ofera servicii de acest tip asigura locurile pentru clientii lor. De mentionat este si faptul ca aceasta metoda este mult mai prietenoasa buzunarului dvs., pretul intregii excursii fiind mult mai ieftin decat in mod normal.
Pe langa piramide si sfinx, muzeul egiptean adaposteste poate chiar una din cele mai mari colectii de antichitati egiptene din lume. Avand mai bine de 136.000 de exponate, printre care se numara bijuterii, sarcofage, picturi, haine traditionale, vase, unelte, arme, etc., acest obiectiv turistic ar trebui sa se afle fara doar si poate la inceputul listei dvs. de prioritati. De asemenea, consideram ca vechiul bazar, Khan el-Khalili, bazar ce dateaza inca din anul 1382, este de asemenea un obiectiv turistic important. Cu toate astea, partea veche a capitalei este mult mai fascinanta decat ne-am astepta. Aici, se regasesc o serie de moschei vechii, unice in lume. Dintre acestea amintim: Al Qahira Fatima,vAl-Azhar, Al-Hakim Mo, Aqmar sau chiar Lulua.
Pentru cei care nu stiau, Alexandria este al doilea cel mai important oras din intregul egipt. De ce? Datorita Coloanei Pompeiului, coloana construita exclusiv din granit roz, al carei scop este cinstirea imparatului roman Diocletian. Aceasta are o inaltime de nu mai putin de 25 de m si este amplasata in mijlocul unui sit arheologic, drept pentru care se bucura de o priveliste absolut uluitoare catre mare.
Evident, daca mergem in Egipt 2013, mergem si la cumparaturi? Cu ce ne putem intoarce de aici? In primul rand cu bijuterii! Atat cele din aur cat si cele din argint se bucura de preturi mult mai accesibile decat oriunde altundeva. Calitatea de care dau dovada nu este, sub nici o forma, indoielnica, ci mai mult remarcabila. Pietrele folosite sunt naturale, colorate, care mai de care mai elegante. Preturile? Accesibile!

Despre greseli,regrete si iertare.

A gresi e omeneste! (Toti o facem, in mod intentionat sau nu…) Regretam, doar unii dintre noi! (Si asta pentru ca doar pe unii ne mustra constiinta…) De iertat,iertam putini! (Si in mod selectiv…) E ciudat cum se impletesc greselile cu regretele si iertarea! Formeaza fara sa ne dam seama,un tot unitar! Ne influienteaza pe fiecare dintre noi,chiar daca nu recunoastem…  Am gresit…de “n” ori…am regretat,regret…intrebarea este: am fost, sau nu, iertata…?! Doar pentru faptul ca am “indraznit” de multe ori sa imi spun parerea verde-n fata, am fost aspru judecata si, cum era de asteptat, adevarul pe care l-am spus, a ranit atat de multe orgolii incat am devenit impardonabila… La prima vedere,par superficiala…insa in sinea mea, ma macin de parca am comis cel mai grav dintre pacate! Cat despre cei ce mi-au gresit…hmm… asta este partea cea mai dureroasa…  Aceia,considera ca nu am dreptul de a gresi, insa am obligatia de a le accepta greselile si, mai ales, de a le ierta absolut orice.  Lucrurile se inrautatesc in momentul in care devin usor inabordabila…si se ajunge in extrema… In sensul ca “ambitia” mea, devine in opinia lor, o greseala de neiertat… Si ajung din victima, cel mai aprig dusman! Asa am invatat, ca oricat de mult mi-ar pasa mie…s-ar putea ca altora sa nu le pese deloc… Si de aici, incep a-mi da refresh la caracter… De aici devin recalcitranta…de aici porneste indiferenta! Nu imi gasesc scuze,chiar nu am nevoie sa ma disculp in fata nimanui! Imi este mai mult decat suficient daca imi recunosc greselile fata de mine! Am observat ca un “iarta-ma!” la ora actuala nu mai valoreaza atat de mult… sau oscileaza de la persoana la persoana… Tocmai de aceea, cuvintele sunt de prisos… N-au puterea sa exprime adevarata intensitate a sentimentelor…asa ca…tot faptele vorbesc…

Persuasiune…

E trecut de ora 15:00… Am dat o fuga in bucatarie si, in timp ce-mi pregateam cea de-a doua cafea pe ziua de azi, am avut un flashback… Mi-am amintit brusc, de o intamplare de demult, pe care la momentul respectiv o credeam o banalitate… Acum mai bine de 2 ani, mi s-a spus  ca devin treptat, dependenta de afectiune. (Atunci am dat ochii peste cap, in stilul tipic mie,si-am bufnit in ras.) Nu intelegeam ce ar fi vrut sa insemne asta… Recunosc,nici nu mi-am batut capul prea mult cu deslusirea misterului. Azi inteleg de ce. Pentru ca incepusem deja sa cad in extrema si, sa devin dependenta de afectiunea unei singure persoane. Naivitatea de care am dat dovada atata timp, si de care s-a profitat intr-o oarecare masura, nu mi-a adus decat convingerea ca acea persoana, a avut dreptate si ca acele vorbe n-au fost aruncate in vant…  De ce am dat acestui articol titlul “Persuasiune”?!  Prin definitia sa, cuvantul “persuasiune” reprezinta o forma de influentare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul careia o persoana, incearca sa convinga o alta persoana, sa creada sau, sa faca un anumit lucru. Asa-i si cu iubirea asta…… Sublimul sentiment ce peste noapte, se transforma intr-un cosmar…  Te ameteste, te amageste…si-ntr-un final, te orbeste! In cazul asta, persuasiunea se transforma in manipulare…  Si da, sunt dependenta de afectiune! Lipseste o piesa din mine…si in mod sigur nu e el, cel ce m-a orbit candva… ( Ma dispera faptul ca nu pot scrie 2-3 randuri despre ceea ce simt,fara sa fiu nevoita sa mentionez ca “Nu e vorba de el”… nici n-as vrea sa se inteleaga gresit…) Revin! Am nevoie de afectiune… Oare cine n-are?! 8-| 

Home alone.

Probabil unul dintre “hobby-urile” mele… sa fiu singura acasa… Nu gasesc nimic mai placut in momentul de fata,decat sa stau linistita si sa fac ceea ce-mi place…sa ascult muzica ce ma rupe de realitate, sa-mi fac ordine in ganduri si nu numai…
Cred ca e cel mai frumos week-end de ceva vreme incoace…Nu sunt eu adepta hoinaritului pe strazi, si nici nu am cluburile in sange… Azi am profitat de ocazie si m-am odihnit. La ora 12:00 am deschis ochii si-am pus din instinct mana pe telefon…. 3 mesaje,gen “esti bine?” … Aseara am iesit brusc de pe net… atipisem in fata calculatorului… l-am oprit din buton,fara sa ma mai uit la cele 2 ferestre noi…. Am coborat din pat si mi-am facut cafeaua,inca buimaca de somn… O ora mai tarziu, deja fresh si cu o pofta uriasa de clatite,m-am pus pe treaba… am “devastat” bucataria, mi-am facut pofta, le-am facut si altora pofta … Later, am primit o vizita de la Niko si, ii multumesc pt ca si-a miscat “dosul” si-a venit sa ma viziteze…(de ce am eu vaga impresie ca a venit pentru clatitele mele?! …nu stiu…) Am ras cu pofta de multitudinea de specimene pe cale de inmultire si cu IQ < 0.001, care ne sunt bagate pe gat, la TV… De-a dreptul… mai bine tac!
N-a durat mult si iar am ramas singura… Ador linistea! Exprima adevarul meu!  Gandurile urla-n mine… As vrea uneori sa taca!
E trecut de ora 23:00… inca nu am stare! M-am plimbat prin casa de parca as fi fost pe bulevard. Ascult aceleasi melodii,on and on and on… Si nu, nu sunt cele lacrimogene…ci alea “saltarete”, ca sa-mi dea o stare de bine…
Cred ca ma bag in pat… Profit iar de liniste si ma odihnesc…